Dezbaterea din jurul viitorului regulament european Industrial Accelerator Act (IAA) a deschis o falie adâncă între marile puteri economice ale Uniunii Europene. Inițiativa centrală a proiectului — clauza „Made in Europe”, promovată ferm de vicepreședintele executiv al Comisiei Europene, Stéphane Séjourné — urmărește să impună criterii stricte de conținut local (circa 70% componente europene) pentru produsele care beneficiază de subvenții publice și achiziții de stat.
Deși cadrul legislativ vizează sectoare strategice extinse — de la oțel, ciment și aluminiu până la tehnologii net-zero și apărare —, principala arenă de luptă rămâne industria auto, unde miliarde de euro și mii de locuri de muncă depind de definiția exactă a „originii europene”.
Axa Paris-Berlin, în coliziune directă
În centrul disputei stau cele două mari forțe industriale ale continentului, având viziuni opuse:
- Poziția Franței: Parisul cere o interpretare rigidă, limitată strict la cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, menită să blocheze pătrunderea componentelor din afara blocului comunitar.
- Poziția Germaniei: Berlinul avertizează că protecționismul excesiv ar distruge lanțurile globale de aprovizionare. Germania propune o abordare flexibilă de tipul „Fabricat cu componente din UE” în locul etichetei exclusive „Fabricat în UE”, cerând extinderea facilităților către statele terțe care au acorduri de liber schimb (ALS) cu Uniunea.
În încercarea de a debloca impasul înainte de finalul anului — când expiră președinția rotativă irlandeză a Consiliului UE —, Spania a înaintat un plan de compromis pe trei paliere: Categoria 1 (strict statele UE), Categoria 2 (Spațiul Economic European și parteneri apropiați) și Categoria 3 (țări cu acorduri de liber schimb sau uniuni vamale). Totuși, amânarea listei finale de excepții până la intrarea în vigoare a legii (cel mai devreme în 2027) prelungește incertitudinea pentru parteneri comerciali cheie precum Marea Britanie, Turcia, Maroc sau Japonia.
Marea Britanie, somată să blocheze mașinile din China
Presiunile din jurul regulamentului vizează în mod direct Regatul Unit. Bruxelles-ul a transmis un avertisment clar premierului britanic Andy Burnham: Londra va putea beneficia de prevederile „Made in Europe” doar dacă își aliniază regimul tarifar la cel al Uniunii, majorând taxele pentru importurile auto din China.
Oficialii europeni se tem că Marea Britanie ar putea deveni o „ușă din spate” (cal troian) prin care producătorii chinezi ar putea ocoli tarifele vamale ale UE. Soluția sugerată informal de Bruxelles este revenirea Regatului Unit într-o uniune vamală cu UE, idee considerată însă sensibilă pe plan politic la Londra.
România: Uriaș industrial la periferia deciziilor de la Bruxelles
Pentru România, miza regulamentului IAA este critică. Datele de producție plasează țara noastră pe o poziție strategică la nivel continental:
- Locul 6 în Uniunea Europeană la producția de autoturisme (452.255 de unități pe an), devansând un producător istoric precum Italia;
- Locul 7 în UE la producția totală de autovehicule (545.500 de unități), fiind depășită doar de Germania, Spania, Cehia, Franța și Slovacia.
În ciuda acestei greutăți industriale, România rămâne lipsită de o strategie clară la masa negocierilor, fiind vulnerabilă pe mai multe fronturi interconectate:
- Ecosistemul Ford Otosan (Craiova): Cel mai vândut model din Marea Britanie este SUV-ul Ford Puma asamblat la Craiova (peste 35.900 de unități în primele opt luni), model care integrează masiv componente britanice. Mai mult, acționarul majoritar al uzinei este consorțiul turco-american Ford Otosan, ambele uzine autohtone importând volume mari de repere din Turcia.
- Dilema Automobile Dacia (Mioveni): O eventuală excludere a Marocului din clauza „Made in Europe” ar putea avantaja temporar producția de la Mioveni în fața fabricilor din Tanger și Casablanca. În același timp însă, numeroși furnizori de componente din România depind de comenzile uzinelor Dacia din Maroc, iar alocarea de noi platforme industriale se decide la Paris.
Fără o prezență activă și o voce coordonată la Bruxelles, România riscă să devină o simplă spectatoare într-un joc geopolitic care îi poate reconfigura dur viitorul industrial și atractivitatea investițională.
