Parcul de vehicule electrice din România a atins oficial pragul psihologic de 74.541 de unități active, conform datelor centralizate de o platformă online. Deși cifra sună rotund și dă bine în rapoartele de sustenabilitate, realitatea din piață arată o răcire accentuată a apetitului pentru watt-oră.
În luna august 2026, au fost înmatriculate la nivel național doar 1.278 de vehicule electrice (1.162 de autoturisme și 116 autoutilitare). Raportat la cele 39.406 vehicule de toate tipurile intrate în circulație în aceeași lună, cota de piață brută a mașinilor pe baterii a atins un modest 3,24%. Dacă scădem și cele 44 de radieri definitive consemnate pe parcursul lunii, câștigul net al parcului național a fost de numai 1.234 de vehicule — un ritm modest pentru o piață cu peste 8 milioane de autovehicule înregistrate.
Ce au cumpărat românii în august: Surpriza MG și colapsul Dacia Spring
Topul preferințelor din luna august arată schimbări majore de gardă:
- MG4 Electric a preluat șefia clasamentului lunar cu 79 de unități înmatriculate, confirmând ascensiunea modelelor asiatice cu prețuri competitive.
- Tesla și-a adjudecat următoarele locuri din plutonul fruntaș: Model 3 (70 de exemplare) și Model Y (56 de exemplare).
- Rivalii chinezi de la BYD au completat podiumul cu SUV-ul Sealion 7 (63 de unități) și compacta Dolphin Surf (61 de unități).
- În top s-au mai remarcat noul Ford Puma Gen-E produs la Craiova (58 de unități), Hyundai Kona Electric (43) și Mercedes-Benz CLA Electric (40).
Marea perdantă a lunii a fost chiar liderul istoric al parcului național, Dacia Spring. Deși Spring domină autoritar parcul total pe roți cu 18.626 de unități active (o cotă de 24,99% din toate electricele care circulă în România), micul model de oraș nu a reușit în august să intre nici măcar în primele 10 poziții ale înmatriculărilor lunare.
| Clasament Parc Auto Electric Total (la 31 august 2026) | Unități active | Cotă din parcul EV |
| 1. Dacia | 18.626 | 24,99% |
| 2. Tesla | 13.729 | 18,42% |
| 3. Volkswagen | 5.951 | 7,98% |
De ce are România atât de puține mașini electrice?
Un parc total de sub 75.000 de vehicule electrice — dintr-un total național de peste 8 milioane de autoturisme — înseamnă o pondere de sub 1% în parcul auto real. În timp ce piețele vest-europene raportează cote de piață de 15–25% la vânzările de mașini noi, România rămâne blocată la coada clasamentului continental din câteva motive structurale clare:
1. Șocul amputării subvenției „Rabla Plus”
Piața locală de EV a fost ținută în viață artificial, ani de zile, de cel mai generos bonus din UE (aproape 10.000 de euro). În momentul în care statul a redus drastic valoarea voucherului (la circa 5.000 de euro) și a introdus sincope birocratice în derularea sesiunilor AFM, cererea din partea persoanelor fizice s-a prăbușit instantaneu. În august, persoanele juridice au reprezentat peste două treimi din achiziții (858 de unități față de doar 420 cumpărate de persoane fizice), demonstrând că fără facilități fiscale pentru flote, piața ar fi înghețat complet.
2. Venitul mediu și puterea scăzută de cumpărare
Chiar și cu reducerile de preț consemnate la nivel european, pragul psihologic de intrare pentru un EV veritabil de familie rămâne în jurul a 30.000 – 35.000 de euro. Pentru un cumpărător român cu venituri medii, diferența față de un model pe benzină, GPL sau un autoturism rulat din import (de 10.000 – 15.000 de euro) este uriașă și greu de amortizat exclusiv din consum.
3. „Sindromul blocului” și lipsa încărcării la domiciliu
Spre deosebire de țările din vestul sau nordul Europei, unde ponderea caselor individuale cu garaj sau alee privată este ridicată, peste 70% din populația urbană a României trăiește la bloc. Fără acces la o priză domestică la tarif casnic (0,8 – 1,3 lei/kWh), posesorul de la bloc este condamnat să depindă exclusiv de stațiile publice comerciale, unde tarifele de 2,5 – 3,5 lei/kWh anulează rapid o mare parte din economia teoretică de combustibil.
4. Disparitățile uriașe din infrastructura regională
Deși rețeaua publică a crescut în marile orașe și de-a lungul coridoarelor principale (București, Cluj, Timișoara, Brașov), harta națională rămâne plină de „pete albe”. În județele din Moldova, sudul Munteniei sau zonele rurale extinse, numărul stațiilor rapide de peste 50-100 kW este încă insuficient, amplificând „anxietatea autonomiei” pentru șoferul care folosește o singură mașină pentru toate deplasările din an.
Fără un cadru predictibil de stimulare și fără o democratizare agresivă a prețurilor de listă din partea producătorilor, borna de 75.000 de mașini electrice riscă să rămână doar o realizare statistică izolată, într-o piață auto dominată în continuare covârșitor de motoare termice și importuri de mașini rulate.
