Anunțul privind potențiala eliminare a 140.000 de locuri de muncă și reducerea la jumătate a gamei de modele confirmă că Volkswagen Group se află în cea mai gravă criză structurală din istoria sa modernă. Problema nu mai este una conjuncturală (o scădere temporară de vânzări), ci una de model economic.
O notă internă trimisă de Blume angajaților la începutul acestei luni menționa că, după ce s-a angajat deja să reducă 50.000 de locuri de muncă la nivelul grupului, VW evaluează acum eliminarea altor 50.000 de posturi pentru scăderea suplimentară a costurilor. Această decizie vine în ciuda faptului că, anterior, compania respinsese rapoartele conform cărora lua în calcul pierderea a până la 100.000 de locuri de muncă.
Sângerarea financiară s-ar putea să nu se oprească aici. Închiderile planificate de fabrici după anul 2030 pun în pericol alte 40.000 de locuri de muncă, iar conform calculelor proprii ale lui Blume, VW poartă un dezavantaj de cost de 20% în comparație cu competitorii săi. Mai multe modele sunt, de asemenea, considerate a fi în pericol, inclusiv VW Polo, Skoda Fabia și Kamiq, Audi Q5 Sportback și câteva modele Porsche, printre care Taycan, Panamera și Cayenne Coupe.
Prognoza îngrijorătoare a lui Blume
„Până la data de astăzi, încă nu putem confirma scenarii de utilizare competitivă pentru uzinele din Emden, Hanovra, Zwickau și Neckarsulm pentru anii 2030”, a menționat Blume în notă. Reuters transmite că grupul și-ar putea reduce treptat gama de modele la jumătate pentru a economisi costuri.
„Aproape că este de înțeles că nu totul a fost încă planificat până la ultimul detaliu și că anumite probleme mai trebuie discutate și evaluate în continuare”, a adăugat Blume. „Vor exista cu siguranță mai multe întâlniri în care vom lucra din greu pentru a găsi cele mai bune soluții.”
Aceste ședințe vor începe luna viitoare. Blume va participa mai întâi la întâlniri cu personalul de la sediul central al grupului din Wolfsburg, Germania, pe 25 august, înainte de a discuta cu consiliul de administrație al angajaților și membrii din uzinele din Emden și Zwickau în ziua următoare.
1. Prăpastia competitivă: Handicapurile de cost de 20%
Declarația lui Oliver Blume referitoare la handicapul de 20% în raport cu rivalii (în special constructorii din China și Tesla) scoate la iveală vulnerabilitățile majore ale modelului german:
- Costurile cu energia și forța de muncă: Fabricile din Germania (cum sunt Emden, Hanovra, Zwickau sau Neckarsulm) suportă costuri salariale ridicate, beneficii sociale extinse și prețuri mari la energie.
- Complexitatea procesului de producție: Spre deosebire de jucătorii chinezi sau Tesla, care folosesc arhitecturi software unificate și gigacasting (turnare masivă din aluminiu), VW lucrează încă cu o structură fragmentată de platforme și furnizori.
2. Canibalizarea portofoliului și renunțarea la modele emblematice
Strategia de reducere la jumătate a gamei de modele arată o schimbare clară de focalizare: eliminarea volumelor mici sau a vehiculelor cu marjă redusă de profit.
- Modele de volum mic/marjă mică (Polo, Fabia, Kamiq): Standardele severe de emisii și costurile ridicate de electrificare fac ca modelele din clasa mică să devină aproape neprofitabile pentru uzinele cu costuri mari.
- Paradoxul EV de lux (Porsche Taycan, Panamera): Faptul că inclusiv modele precum Porsche Taycan intra pe lista neagră sau a reorganizărilor indică o frânare masivă a cererii de mașini electrice premium pe piețele cheie (precum China), unde consumatorii orientați spre tehnologie migrează rapid către branduri naționale chinezești.
3. De la „prea mare pentru a eșua” la închideri efective de fabrici
Istoric, consiliul de administrație al angajaților (Betriebsrat) și statul Saxonia Inferioară au blocat restructurările masive la VW. Faptul că Oliver Blume pune deschis în discuție viitorul uzinelor Emden, Zwickau (un sit dedicat exclusiv mașinilor electrice care deja suferă de lipsă de comenzi) și Neckarsulm arată că managementul nu mai are spațiu de manevră politic.
Concluzie
Măsurile drastice luate în calcul de Volkswagen reprezintă un semnal de alarmă pentru întreaga industrie auto din Europa. Tranziția către vehicule electrice, combinată cu pierderea cotei de piață în China și presiunea costurilor din Germania, forțează gigantul din Wolfsburg să renunțe la statutul de „angajator social” și să treacă la o logică rece de optimizare a capitalului, chiar cu riscul unui conflict de proporții cu sindicatele germane.
