Timp de două decenii, Programul Rabla a fost „sfânta treime” a șoferului român: dădeai hârbul, primeai tichetul, plecai cu mașina nouă. În 2026, însă, reacțiile virulente ale șefilor de la Dacia scot la iveală o dependență periculoasă: industria auto locală este conectată la aparate, iar statul pare pregătit să scoată ștecherul din priză.
Un program care și-a atins limitele
Scopul inițial al programului a fost curățarea parcului auto. Rezultatul? România este în continuare „cimitirul auto” al Europei, cu o vârstă medie a mașinilor de peste 15 ani. Rabla nu a oprit valul de rable aduse de afară; doar a ajutat o mică parte din populație să sară gardul spre o mașină nouă.
În 2026, utilitatea programului este sub semnul întrebării din trei motive majore:
- Dependența de „subvenție”: Așa cum recunoaște și Mihai Bordeanu, Dacia este cea mai afectată. Asta arată că prețurile mașinilor noi au crescut atât de mult (din cauza normelor Euro și a tehnologizării), încât românul mediu nu își mai permite o mașină nouă fără pomană de la stat. Programul a mascat scăderea puterii de cumpărare.
- Efectul de „distorsiune”: Clienții nu mai cumpără mașini atunci când au nevoie, ci atunci când se trezește Guvernul să aprobe bugetul. Această incertitudine politică creează blocaje artificiale în piață, pe care șefii Dacia le numesc pe bună dreptate „depresie”.
- Rentabilitatea pentru Stat: Argumentul că programul este „autosustenabil” prin TVA și taxe este valid, dar incomplet. Statul român se confruntă cu un deficit bugetar record. În acest context, subvenționarea achiziției de bunuri de consum (mașini) devine un lux pe care Ministerul Finanțelor nu și-l mai permite, preferând să colecteze taxe fără să mai dea nimic înapoi.
Concluzie: Mai este util?
Da, dar nu în forma actuală. Rabla a devenit un drog pentru piața auto: producătorii nu pot vinde fără el, iar clienții nu pot cumpăra.
Dacă Guvernul decide să îngroape programul în 2026, vom asista la o selecție naturală dură. Dacia va trebui să găsească soluții de finanțare proprii, mai agresive, iar românii vor trebui să accepte că mașina nouă nu mai este un drept subvenționat, ci un bun de lux. Programul Rabla nu mai este un instrument de mediu, ci un plămân artificial pentru vânzările de mașini ieftine. Iar în 2026, plămânul pare să fi rămas fără aer.
