Surprinzătoare pentru întreaga industrie auto, decizia lui Luca de Meo de a renunța la conducerea grupului Renault, a dat naștere unor discuții aprinse la nivelul sindicatelor din compania franceză.
Faptul că Luca de Meo, cel care a condus strategia și destinele grupului Renault, din care face parte și marca românească Dacia, va părăsi conducerea companiei pentru a prelua funcția de CEO al grupului Kering a surprins inclusiv sindicatele. Aparent, șefii acestora au aflat despre plecarea lui de Meo din presă, iar reacțiile ulterioare au fost împărțite – în timp ce CFDT și CFE-CGC consideră pozitiv impactul italianului asupra grupului francez, CGT și Sud îi pun la îndoială strategia.
„A fost un mic șoc, mai ales că am aflat din presă”, a declarat Christian Morel, delegat al sindicatului Sud, pentru publicația franceză L’Argus. „Nu ne așteptam la asta. Am fost foarte surprinși de anunț”, adaugă Fabrice Roze, delegat sindical al CFDT.
În același timp, Laurent Giblot, delegat sindical CGT notează plecarea bruscă, însă menționează și momentul total nepotrivit, cu doar câteva săptămâni înaintea prezentării așteptatului plan strategic al grupului pentru următorii ani. Acest plan, denumit Futurama, ar fi trebuit să fie continuatorul Renaulution, strategia care a dus la modificări importante de structură a companiei, la dezvoltarea unei noi game de produse și, mai ales, la revenirea la profit.
„Ar fi trebuit să terminăm aventura. Este de neconceput și inacceptabil să părăsești nava când cea mai grea parte urmează să vină. Omul care a lansat strategia pleacă, iar acum nu mai avem pe nimeni la cârmă”, consideră Laurent Giblot.
În privința bilanțului activității lui Luca de Meo în funcția de CEO al grupului Renault, o parte dintre sindicate se declară complet nemulțumite. Nici nu e de mirare dacă avem în vedere că redresarea companiei a însemnat inclusiv renunțarea la unele locuri de muncă și reorganizarea activității.
Conform datelor CGT, forța de muncă a grupului a scăzut la nivel mondial de la aproximativ 170.158 de angajați în 2020 la doar 98.636 în 2024. Același lucru este valabil și în Franța, unde numărul angajaților a scăzut de la 46.250 la 38.730 în decurs de patru ani.
„Scopul său a fost de a cheltui mai puțini bani cu angajații. Dar în ultimii zece ani remunerația celor mai bine plătiți zece angajați ai grupului a crescut cu 71%. Cea a angajaților obișnuiți s-a majorat cu doar 7%”, constată Laurent Giblot.
Totodată, Christian Morel, reprezentantul sindicatului Sud este de părere că strategia lui Luca de Meo a fost „o politică pe termen scurt”.
Dacă sindicatele CGT și Sud par mai degrabă nemulțumite de activitatea directorului executiv al grupului Renault, celelalte organizații ale angajaților privesc lucrurile altfel. Într-un comunicat de presă, CFE-CGC, sindicatul majoritar în cadrul grupului francez, și-a exprimat „mulțumirile față de Luca de Meo pentru activitatea sa în cadrul grupului nostru în cei cinci ani de mandat. Sub conducerea lui Luca de Meo, am văzut progrese în transformarea Renault”. Acest punct de vedere este confirmat de CFDT – „De la sosirea sa, grupul și-a revenit. Nu au existat operațiuni rele”.
Într-un moment în care numele celui care va prelua funcția de conducere a grupului este încă necunoscut, CFDT are deja o idee asupra direcției de urmat pentru viitor. „Succesorul său (n.n. – lui Luca de Meo) trebuie să asigure continuitatea a ceea ce a fost făcut. Nu trebuie să schimbăm totul. Scopul este să asigurăm stabilitatea companiei”, continuă Fabrice Roze, reprezentantul CFDT.
Pe de altă parte, CGT vede în această plecare o oportunitate pentru Renault de a se reorienta spre originile sale, un mesaj deloc plăcut pentru angajații grupului din alte țări.
„Aș dori ca ingineria franceză să aibă șansa de a arăta ce putem face. Vrem să avem resursele necesare pentru a construi proiecte. Trebuie să nu mai lucrăm peste tot în lume doar pentru un singur proiect. Trebuie să restabilim suveranitatea Franței”, spune Laurent Giblot de la CGT.
Conform L’Argus, sindicatul Sud nu merge atât de departe, dar speră că schimbarea va veni. „Trebuie să încetăm cu acest tip de management. Să luăm în considerare opiniile angajaților. Ei sunt cei care știu! Ni se spune să rămânem corporatiști și loiali, dar uitați-vă la ce fac managerii noștri”, insistă Christian Morel.
În plus, decizia lui Luca de Meo de a părăsi sectorul auto pentru lumea luxului este considerat de sindicate un semn rău pentru grupul francez, dar și întreaga industrie.
„Este un semn rău pentru Renault. Este un semn că nu există viitor în industria auto. Acesta este mesajul pe care îl transmite”, încheie Laurent Giblot.
Aparent în vârful listei cu potențiali înlocuitori ai lui Luca de Meo la conducerea grupului Renault se află actualul subordonat al acestuia și șef al mărcii Dacia, Denis Le Vot, Francois Provost – șeful departamentului de achiziții al grupului francez, Maxime Picat – veteran al industriei auto din grupul rival Stellantis și Thierry Piéton – fost angajat Renault și colaborator al lui Luca de Meo la realizarea planului Renaulution, actual director financiar al Medtronic.
