România anului 1900 era o țară în plin avânt, gata să-și croiască un drum în era modernă. Și nimic nu a simbolizat mai bine acest spirit de progres decât apariția primului automobil pe străzile Bucureștiului. Acesta nu era doar o simplă mașină, ci un simbol al inovației adus în țară de un vizionar: Bazil G. Assan.
Cine a fost Bazil G. Assan?
Bazil G. Assan (1860-1918) a fost mai mult decât un industriaș bogat. Moștenitor al unei familii cu tradiție industrială (tatăl său, Gheorghe Assan, a construit prima moară cu aburi din țară), el a studiat ingineria în Elveția și Franța, având o minte sclipitoare și un spirit aventuros. A fost primul român care a făcut înconjurul lumii și a explorat zonele arctice. A condus afacerile familiei, construind mori moderne, fabrici de săpun și de vopsele, dar și primul siloz de grâu din București, o clădire-reper la acea vreme.
„Vaporul” cu roți și numărul de înmatriculare „1B”
În anul 1900, Bazil G. Assan a cumpărat un automobil FN Herstal, fabricat de compania belgiană Fabrique Nationale d’Armes de Guerre. A fost prima mașină înmatriculată oficial în România, primind numărul de înmatriculare „1B”.
Mașina nu semăna deloc cu automobilele de astăzi. Era un faeton cu două locuri, descris adesea ca o „trăsură fără cai”. Sub banchetă se aflau rezervorul de combustibil și un radiator de tip serpentină pentru răcirea motorului. Motorul bicilindric era pornit cu o manivelă specială, iar puterea era transmisă roților cu ajutorul unor curele. Cu o viteză maximă de 30 km/h și felinare cu petrol pentru lumină, „Vaporul lui Assan” era o apariție spectaculoasă și neobișnuită pe străzile pavate ale capitalei.
O anecdotă interesantă legată de înmatricularea mașinii a stârnit o mică controversă la acea vreme. Se spune că prințul George Valentin Bibescu, un alt pasionat al automobilelor, și-ar fi dorit ca mașina sa să fie prima. Pentru a rezolva situația, autoritățile i-au acordat prințului numărul de înmatriculare „0B”, lăsând astfel numărul „1B” lui Bazil Assan.
FN Herstal-ul lui Bazil G. Assan era, mai degrabă, o „trăsură fără cai” decât o mașină în sensul modern al cuvântului. Iată câteva dintre caracteristicile sale:
- Producător: A fost fabricat de Fabrique Nationale d’Armes de Guerre (FN), o companie belgiană specializată în producția de armament, care a produs pentru o scurtă perioadă și automobile.
- An de fabricație: 1900. Se pare că a fost al 40-lea exemplar dintr-o serie de 47 de automobile produse de companie.
- Caroserie: De tip faeton cu două locuri. Acest stil de caroserie era specific automobilelor de epocă, cu o structură deschisă și fără acoperiș fix.
- Motor: Avea un motor bicilindric montat transversal în față.
- Pornire: Motorul era pornit cu ajutorul unei manivele care trebuia introdusă printre spițele roții din stânga față pentru a cupla arborele cotit.
- Alimentare și răcire: Rezervorul de gazolină (un tip de combustibil ușor, precursor al benzinei) era amplasat sub bancheta pasagerilor, iar un „amestecător” (precursorul carburatorului) asigura amestecul cu aerul. Răcirea era asigurată de un radiator de tip serpentină, plasat tot sub banchetă.
- Transmisie: Dispunea de două trepte de viteză și folosea curele de fricțiune pentru a transmite puterea.
- Frâne: Avea o frână de serviciu acționată cu o pedală și o frână de mână pentru puntea spate.
- Iluminare: Pentru circulația pe timp de noapte, mașina era dotată cu două felinare cu petrol.
- Viteză: Putea atinge o viteză maximă de aproximativ 30 km/h.
- Poreclă: Era cunoscută și sub numele de „Vaporul lui Assan” datorită proprietarului său.
Mașina originală a lui Bazil Assan a fost restaurată și poate fi admirată astăzi la Muzeul Național de Istorie a României.
