Sintagma „Made in America” nu mai reprezintă o garanție de securitate pentru capitala auto a Statelor Unite. Liderii din Detroit — General Motors, Ford și Stellantis — s-au poziționat într-o opoziție fermă împotriva unei declarații controversate făcute de Donald Trump. Fostul președinte a susținut public că ar saluta intenția marilor producători auto din China de a deschide uzine pe teritoriul american, punând o singură condiție: angajarea forței de muncă locale.
Replica celor trei giganți nu a întârziat, fiind transmisă pe o singură voce prin organismul lor comun de lobby de la Washington, American Automotive Policy Council (AAPC). Constructorii avertizează că o astfel de deschidere nu ar face decât să aducă pericolul direct în curtea proprie, distorsionând grav piața internă și punând în pericol afacerile, locurile de muncă și comunitățile industriale din SUA.
În încercarea de a-și susține poziția, Donald Trump a comparat situația actuală cu valul de investiții japoneze din anii ’80, când branduri precum Toyota sau Honda au început să producă masiv în America. Președintele AAPC, Matt Blunt, demontează însă această paralelă, subliniind o diferență fundamentală de fond: mărcile chinezești nu concurează pe reguli de piață liberă, ci beneficiază de subvenții guvernamentale masive, avantaje financiare netransparente și intervenții directe de curs valutar. Prin urmare, simpla asamblare a unei mașini de către muncitori americani nu șterge avantajul asimetric creat artificial la Beijing.
Discursul lui Trump scoate la iveală și un contrast bizar în interiorul administrației federale. Nu cu mult timp în urmă, secretarul pentru Transporturi, Sean Duffy, critica aspru compania Ford pentru parteneriatele tehnologice încheiate cu giganții chinezi CATL și Geely, acuzând producătorul din Michigan că își leagă viitorul de entități susținute de statul chinez. În mod paradoxal, în timp ce transferul tehnologic este sancționat politic, aceleași concerne primesc semnale de deschidere pentru a se stabili fizic în Statele Unite.
Temerile celor din Detroit sunt alimentate de o realitate imediată, nu de scenarii ipotetice. Pe piețele emergente vecine, asaltul este deja în plină desfășurare: în Mexic, mărcile chinezești dețin deja 20% din vânzările de mașini noi, Canada pregătește cote de import la tarife preferențiale, iar estimările globale ale AlixPartners indică o cotă mondială de 30% pentru producătorii chinezi până la sfârșitul deceniului. Conștient de saltul calitativ al concurenței, chiar CEO-ul Ford, Jim Farley, recunoștea recent nivelul ridicat al tehnologiei asiatice, după ce a condus timp de câteva luni o berlină electrică Xiaomi SU7.
Pentru General Motors, Ford și Stellantis, miza nu mai este simpla geografie a producției, ci concurența loială. Dacă mașinile dezvoltate cu sprijinul nelimitat al statului chinez vor fi asamblate nestingherit pe pământ american, ecuația costurilor va deveni imposibil de susținut pentru constructorii tradiționali, oricât de mult și-ar dori Washingtonul noi locuri de muncă în uzine.
