Șantajul celor „patru miliarde”: Cum pasează Renault vina pe România, în timp ce pompează masiv miliarde și proiecte de viitor în Maroc

În spatele declarațiilor agresive lansate recent de la Paris de șefii grupului Renault se conturează o strategie cinică: utilizarea investițiilor istorice din România ca armă de presiune împotriva autorităților de la București, pentru a masca o decizie deja luată la vârful grupului francez. În timp ce banii de dezvoltare, noile platforme tehnologice și modelele de volum sunt direcționate masiv către uzinele din Maroc, Turcia sau Slovenia, oficialii francezi și reprezentanții lor locali aruncă Mioveniul într-un con de umbră, pretinzând că soarta fabricii ar depinde exclusiv de facturile la curent și de bunăvoința Guvernului român.

Renault strânge lațul în jurul uzinei de la Mioveni: 1.700 de oameni aruncați peste bord, producție în cădere liberă și zero proiecte de viitor

În ciuda discursului corporatist ambalat în formule liniștitoare, realitatea cifrelor descrie un tablou sumbru: grupul Renault împinge treptat platforma industrială din România într-un con de umbră, transformând uzina fanion de la Mioveni într-o victimă colaterală a propriilor eșecuri strategice. În doar opt luni din 2026, peste 1.700 de angajați au părăsit uzina Automobile Dacia — 1.000 cu contracte pe durată nedeterminată și alți 700 cu contracte temporare. Pentru prima oară în istoria modernă post-privatizare, numărul total al angajaților a coborât sub pragul psihologic de 9.000, un recul dramatic față de perioada de glorie în care platforma argeșeană asigura traiul a peste 15.000 de salariați. În spatele euphemismului numit „program de plecări voluntare” se ascunde un adevăr pe care conducerea nu-l mai poate masca: „Va trebui să dăm oamenii afară. E atât de simplu”, recunoaște sec Mihai Bordeanu.