Planeta respiră ușurată, comisiile de mediu își pot trece în palmares o victorie de răsunet, iar marile metropole se pregătesc să bifeze o nouă bornă în lupta pentru aer curat: interzicerea temutelor vehicule Euro 0.
Pe hârtie, bătălia sună glorios. În realitate, autoritățile au declarat război deschis unor „monștri poluanți” care fie s-au evaporat natural din trafic de acum un deceniu, fie ruginesc pașnic prin fundul vreunei curți de provincie, acoperite de prelate și amintiri.
Inamicul public numărul zero
Pentru cei care privesc diagramele de emisii fără să fi deschis vreodată o capotă, Euro 0 pare o armată de blindate fumegânde care asediază zilnic marile bulevarde. În scenariul apocaliptic desenat din birouri, aerul marilor orașe ar fi otrăvit metodic de legiuni de:
Dacia 1300 și 1310: Simbolul absolut al independenței mecanice mioritice, mașina la care jiclorul înfundat se desfunda dintr-o suflare bine aplicată pe marginea drumului.
Oltcit Club: Mașina care consuma benzină doar când îi arătai cheia de contact și al cărei carburator dublu-corp Carfil necesita răbdarea unui ceasornicar elvețian și vocabularul unui căruțaș.
Trabant 601: Faimoasa „cutie de carton” în doi timpi, singurul vehicul capabil să lase în urmă o perdea de fum albăstrui atât de densă încât funcționa ca scut termic împotriva radarului.
Mercedes-Benz W123 („Cobra”) sau Volkswagen Golf Mk2: Modele legendare din anii ’80, fabricate cu simț de răspundere nemțesc, care au îngropat mecanic trei generații de proprietari și două tentative de reformă fiscală.
Toate aceste legende ale asfaltului sunt acum vizate de decrete ferme, zone de emisii scăzute și restricții nemiloase. Există însă o mică, insignifiantă scăpare de calendar matematic pe care birocrații par să o fi omis în timp ce calculau gramele de CO_2.
Paradoxul matematic: De la rablă la tezaur național
Norma Euro 1 a devenit obligatorie pentru omologarea mașinilor noi în Europa la 1 iulie 1992, iar pentru toate înmatriculările la 1 ianuarie 1993. Oricum am suci aritmetica elementară, suntem în a doua jumătate a deceniului trei din secolul XXI.
Asta înseamnă că orice mașină Euro 0 existentă are o vârstă de cel puțin 33-34 de ani. Absolut toate. Fără excepție.
Iar aici intervine geniul legislației internaționale și naționale: conform reglementărilor FIVA și procedurilor Retromobil / RAR, orice vehicul care a împlinit 30 de ani de la încetarea fabricației modelului, se află într-o stare tehnică și estetică originală și nu este utilizat pentru transport comercial zilnic, poate primi atestatul de vehicul istoric.
Ce presupune statutul de vehicul istoric în fața marilor restricții ecologice?
1. Scutire de impozit auto.
2. Scutire de rovinietă.
3. Excepție expresă de la interdicțiile de circulație impuse mașinilor vechi sau poluante în zonele cu emisii reduse (LEZ).
Practic, până când primăriile reușesc să monteze camerele de supraveghere, să calibreze softurile de recunoaștere a plăcuțelor și să armonizeze amenzile în consiliile locale, presupusul infractor de mediu nu trebuie decât să-și șteargă Dacia 1300 de praf, să-i curețe ornamentele cromate și să-i pună plăcuța discretă Retromobil.
Dintr-o „sursă malefică de noxe”, bătrânul vehicul pe carburator devine instantaneu obiect de patrimoniu tehnic mobil, protejat de lege, admirat la parade și lăsat să defileze nestingherit chiar prin centrul orașelor unde un posesor de Euro 4 diesel își ia amendă doar pentru că a apăsat ambreiajul.
O victorie birocratică deplină
Să interzici Euro 0 astăzi este echivalentul unei hotărâri de consiliu care ar interzice parcarea birjelor trase de cai în fața teatrelor. Operațiunea este un succes garantat: problema se rezolvă de la sine, raportările arată impecabil pe hârtie, iar aerul curat poate fi atribuit deciziei vizionare a administrației, nu faptului că fierul vechi a fost topit natural acum douăzeci de ani.
Așadar, proprietarii de „Cobre”, Golf-uri pătrate sau Dacii cu patru faruri pot dormi liniștiți. Cu un dosar bine întocmit și o vopsea îngrijită, restricția ecologică nu face decât să le confirme statutul: nu mai conduceți o rablă, domnilor, conduceți o piesă de muzeu care a învins sistemul printr-un simplu calcul de vârstă.
