Industria auto europeană se află în fața celui mai periculos viraj din ultimul secol. Ceea ce părea a fi un plan curajos spre sustenabilitate — interzicerea motoarelor termice începând cu 2035 — s-a transformat, la început de 2026, într-un scenariu de criză socială și economică.
Cu peste 100.000 de locuri de muncă deja eliminate în sectorul componentelor auto în ultimii doi ani, întrebarea de pe buzele tuturor este: Mai are sens ținta 2035 în forma actuală?
Masacrul furnizorilor: Cifrele unei prăbușiri anunțate
Conform datelor asociației CLEPA, furnizorii de piese din Europa sunt „victimele colaterale” ale unei tranziții făcute pe repede-înainte. Doar în 2025, alte 50.000 de posturi au dispărut, după ce în 2024 fuseseră tăiate 54.000.
Companii legendare precum Bosch, Michelin sau Forvia își restrâng activitatea, iar motivul este unul triplu: cererea scăzută pentru electricele scumpe, inflația și, mai ales, concurența neloială din China. În timp ce Europa își impune norme drastice, Beijingul inundă piața cu vehicule subvenționate masiv, punând la zid producția locală.
„Calul Troian” și riscul de a deveni un simplu asamblator
Există o temere reală în rândul experților: dacă nu relaxăm ținta 2035, Europa riscă să devină un simplu punct de asamblare pentru tehnologie chineză. Deja vedem mărci asiatice care deschid fabrici pe continent, dar care folosesc componente importate integral din China. Rezultatul? Joburile de înaltă calificare din ingineria europeană (motoare, transmisii, sisteme de injecție) se evaporă, fiind înlocuite de activități de asamblare cu valoare adăugată mică.
Relaxarea 2035: Gură de oxigen sau amânarea inevitabilului?
O relaxare a legislației, vehiculată tot mai des la Bruxelles, ar putea însemna includerea combustibililor sintetici (e-fuels) ca soluție salvatoare. Această mutare ar permite motoarelor cu ardere internă să supraviețuiască fără a polua, oferind furnizorilor de componente timpul necesar pentru o reconversie reală, nu una forțată sub amenințarea falimentului.
România la răscruce
Pentru noi, miza este uriașă. Cu uzinele de la Craiova și Mioveni, și cu sute de furnizori de componente în parcurile industriale din vestul și sudul țării, România este direct expusă. Dacă motorul termic moare prematur, mii de familii își pierd siguranța zilei de mâine. Succesul modelului Ford Puma Gen-E produs la Craiova arată că putem face tranziția, dar industria are nevoie de predictibilitate, nu de termene utopice.
Concluzie: Avem nevoie de un „Protecționism Verde”
Europa nu își poate permite să piardă bătălia auto. Soluția nu este doar interzicerea benzinei, ci protejarea pieței interne. Fie prin subvenții acordate exclusiv mașinilor produse cu componente europene, fie prin relaxarea termenului 2035 până când infrastructura de încărcare va fi cu adevărat pregătită.
Tranziția trebuie să fie una industrială, nu doar una ideologică. Altfel, în 2035 vom avea un aer mai curat, dar o economie în ruine.
