Prezentă la București, cu ocazia Forumului Mobilității Sustenabile și Accesibile, Sigrid de Vries, director general al ACEA, a explicat cât de dificilă este situația în care se află industria auto europeană și ce efecte ar putea fi resimțite de angajați.
La fel ca președintele ACEA (Asociația Constructorilor Europeni de Automobile), Luca de Meo, cu câteva săptămâni în urmă, directoarea grupului de lobby al industriei auto din Europa, Sigrid de Vries a menționat la București că producătorii de mașini își doresc o revizuire cât mai rapidă a strategiei europene de decarbonizare a industriei auto astfel încât să nu fie atins punctul critic în care companiile vor avea de ales răul cel mai mic dintre soluțiile rămase pentru a se menține pe piață.
În acest context, Sigrid de Vries, director ACEA, a declarat că Asociație pe care o conduce „a solicitat ca revizuirea țintelor de depoluare să fie mutată mai devreme, în 2025 în loc de 2026, pentru a vedea cum și a avea timp să reparăm greșelile din abordarea europeană a decarbonizării. Am mai sus: producătorii își fac partea lor de treabă (n.n. – în privința mașinilor puțin poluante), există mașini electrice, dar e evident că piața «lipsește». Cumpărătorilor le lipsește încrederea și au temeri legate de infrastructură. În acest context, privind către 2025, vedem o disproporție în privința costurilor pentru a ne conforma cu legislația, iar asta va afecta industria. Ce vreau să spun este că, dacă ratăm țintele impuse de politicieni pentru 2025 riscăm penalități importante care ar putea ajunge, doar pentru anul viitor, la circa 16 miliarde de euro. În suma asta intră potențiale penalități de 12 – 13 miliarde pentru producătorii de autoturisme și alte 3 – 4 miliarde pentru cei de vehicule comerciale. Deci, ca să mă exprim clar, producătorii vor respecta legislația, deci nu este vorba despre nerespectare acesteia, ci despre costurile de conformare la ea. Și credem că aceasta este o povară disproporționată”.
Ea a completat menționând că „prin urmare, dacă producătorii auto aleg să evite aceste penalități au la dispoziție câteva mecanisme pe care le pot folosi. Unul dintre acestea este cumpărarea de credite verzi de la alți producători, de la cei care fabrică doar mașini electrice. Dar acele credite au și ele un cost, deloc mic, și banii respectivi nu mai pot fi investiți în inovațiile necesare decarbonizării mașinilor.
Un altul este decizia de a asambla mai puține mașini. Dar asta va afecta cotele de piață și, pentru a menține acest indicator important, unii vor trebui să reducă prețurile și să investească în marketing pentru a stimula vânzările. Toate acestea sunt, din nou, poveri financiare disproporționate care vin într-un moment critic pentru o industrie care investește enorm în decarbonizarea mobilității”.
Conform șefei ACEA, instituția a făcut „apel la instituțiile UE, la noua Comisie Europeană și la noul Parlament să ia măsuri urgente și să facă acest lucru să funcționeze într-un mod mai bun. Pentru că, din nou, modelele (n.n. – mașinile electrice) sunt acolo, producătorii au făcut cu adevărat acest viraj către decarbonizare, dar există o defecțiune în sistem și nu ei ar trebui să fie cei care plătesc prețul pentru asta”.
Olandeza Sigrid de Vries a explicat, pe îndelete, și care ar putea fi efectele asupra angajaților din industria auto europeană, neuitând să îl citeze pe François Roudier, secretarul general al Organizației Internaționale a Producătorilor de Vehicule (OICA), aflat și el la București, care a declarat că fiecare loc de de muncă pierdut de un angajat al unui producător auto produce efecte asupra altor trei posturi ale unor salariați din industriile conexe precum cea de componente auto, de servicii, asigurări, leasing, etc.
„Revenind la varianta în care producătorii aleg să producă mai puține mașini (n.n. – pentru a evita penalitățile ei ar putea opri producția anumitor modele mai poluante pentru a menține emisiile întregii flote comercializate sub nivelul de la care sunt impuse penalități, adică 95 gr. CO2/km în 2025) numărul vehiculelor neasamblate în Europa ar putea urca la 2,5 milioane de mașini. Iar asta se traduce în 8 – 10 uzine (n.n. – care ar trebui oprite pentru 1 an) sau în circa o jumătate de milion de locuri de muncă. Nu spun că toate acestea se vor întâmpla cu certitudine, dar vreau să ilustrez magnitudinea problemei și să evidențiez provocarea disproporționată pe care toți vor să o evite. Apoi, pentru a menține locurile de muncă (n.n. – odată cu electrificarea mașinilor), producătorii auto fac eforturi uriașe de a își recalifica personalul și de a crește competențele angajaților. Trebuie să avem oameni potriviți pentru asamblarea vehiculelor viitorului”, a detaliat Sigrid de Vries.
Șefa ACEA a încheiat notând că „nu este o coincidență faptul că state precum China sau SUA fac tot ce le stă în putință pentru a se asigura că au o industrie auto sănătoasă și orientată spre viitor în țările lor. Vorbim despre o industrie care susține economia în general pe întregul lanț valoric, în amonte și în aval. Iar acest lucru este cu adevărat esențial pentru o economie. În afară de servicii, avem nevoie și de o bază de producție”.
