Un raport al Curții Europene de Conturi (ECA) arată că Uniunea Europeană riscă să rămână în urmă în eforturile sale de a deveni un motor al sectorului bateriilor la nivel mondial.
Oficialii Curții Europene de Conturi (ECA) au publicat un raport care concluzionează că „politica industrială a UE a fost promovată în mod eficace în ultimii ani. Accesul la materii prime rămâne însă un impediment major, alături de costurile în creștere și de competiția mondială acerbă. Prin urmare, eforturile UE de a-și dezvolta capacitatea de producție de baterii ar putea fi insuficiente pentru a face față unei cereri tot mai mari, ceea ce înseamnă că UE riscă să nu își atingă obiectivul stabilit pentru 2035 de a ajunge la emisii zero”.
Mai exact, conform raportului ECA, cum aproape unu din cinci autoturisme noi înregistrate în UE în 2021 se încărcau la o priză electrică (BEV + HEV), iar vânzarea de mașini noi alimentate cu benzină și motorină urmează să fie interzisă începând din 2035, bateriile au devenit un imperativ strategic pentru UE.
Dar, în opinia ECA, industria bateriilor în Europa a rămas în urma concurenților săi mondiali, în special China, care acoperă circa 76% din capacitatea de producție mondială. În intenția de a resuscita eforturile UE de a deveni un motor al industriei bateriilor la nivel mondial, Comisia Europeană a publicat în 2018 un plan de acțiune strategic privind bateriile. De asemenea, Comisia a instituit, în mare parte, cele mai importante instrumente din acest plan în sprijinul sectorului, asigurând inclusiv conducerea strategică, legislația și finanțarea necesare.
În perioada 2014 – 2020, industria bateriilor a primit granturi și garanții pentru împrumuturi din partea UE în valoare de cel puțin 1,7 miliarde de euro, care se adaugă la ajutoarele de stat în valoare de până la șase miliarde de euro autorizate între 2019 și 2021, în principal în Germania, Franța și Italia. Auditorii au constatat însă că executivul european (CE) nu dispune de o imagine de ansamblu asupra sprijinului public total acordat industriei, ceea ce îi limitează capacitatea de a asigura o coordonare și o direcționare adecvate.
Capacitatea de producție a bateriilor a UE se află într-o dezvoltare rapidă și, conform unor estimări, ar putea crește de la 44 GWh în 2020 până la 1.200 GWh în 2030. Dacă obiectivul de 1.200 GWh ar fi atins, până la 16 milioane de mașini electrice ar putea fi echipate cu baterii de câte 75 kWh. Auditorii Curții Europene de Conturi consideră totuși că această previziune nu este în niciun fel garantată și poate fi periclitată de factori geopolitici și economici.
În primul rând, producătorii de baterii ar putea abandona UE în favoarea altor regiuni, în special SUA, care le oferă stimulente puternice. Spre deosebire de UE, SUA subvenționează în mod direct producția de minerale și de baterii, precum și achiziționarea de vehicule electrice, atât timp cât acestea și componentele acestora sunt fabricate în această țară.
În al doilea rând, UE este deosebit de dependentă de importuri de materii prime, în special din câteva țări cu care nu are încheiate acorduri comerciale: 87% din importurile sale de litiu brut provin din Australia, 80% din cele de mangan provin din Africa de Sud și din Gabon, 68% din cele de cobalt brut provin din Republica Democratică Congo și 40% din importurile de grafit natural brut provin din China.
Deși Europa deține mai multe rezerve miniere, perioada de timp de la descoperire până la producție este de cel puțin 12 – 16 ani, notează ECA, ceea ce face ca Uniunii Europene să îi fie imposibil să răspundă rapid la creșterea cererii. Or, acordurile contractuale curente asigură aprovizionarea cu materii prime în general doar pentru doi până la trei ani de producție la termen. În luna martie a anului curent, Comisia Europeană a înaintat o propunere privind materiile prime critice ca răspuns la această situație, observă auditorii.
În al treilea rând, competitivitatea producției de baterii a UE ar putea fi pusă în pericol de prețurile în creștere la materii prime și la energie. La sfârșitul anului 2020, costul unui ansamblu de baterii (200 de euro/kWh) era mai mult decât dublul valorii-țintă planificate. În ultimii doi ani, prețul nichelului a crescut cu peste 70%, iar cel al litiului cu 870%.
Strategie neclară a UE
Auditorii critică totodată lipsa de ținte cuantificate și încadrate în timp. Se preconizează că aproximativ 30 de milioane de autoturisme cu emisii zero vor fi în funcțiune pe drumurile europene în 2030 și că, eventual, aproape toate înmatriculările noi începând din 2035 vor fi vehicule electrice cu baterii. Strategia actuală a UE privind bateriile nu evaluează însă capacitatea industriei bateriilor de a face față unei astfel de cereri.
„UE nu trebuie să ajungă cu bateriile într-o poziție de dependență așa cum s-a întâmplat cu gazele naturale. Este în joc suveranitatea sa economică. Prin planul său de a înceta vânzarea de mașini noi alimentate cu benzină și motorină până în 2035, UE pariază enorm pe baterii. Dar este posibil să întâmpine probleme din perspectiva accesului la materii prime, a atractivității pentru investitori și a costurilor”, consideră Annemie Turtelboom, membra Curții Europene de Conturi.
Per ansamblu, auditorii avertizează cu privire la două posibile cele mai pesimiste scenarii în cazul în care capacitatea de producție de baterii a UE nu va crește pe măsura previziunilor.
În primul scenariu, UE ar putea fi nevoită să amâne interdicția de vânzare a vehiculelor cu motor cu ardere internă după 2035, nereușind astfel să își atingă obiectivele privind neutralitatea în materie de emisii de dioxid de carbon.
În al doilea scenariu, UE nu ar avea de ales decât să depindă puternic de baterii și de vehicule electrice fabricate în afara sa, în detrimentul industriei europene a autovehiculelor și a forței de muncă din acest sector, pentru a putea ajunge la un parc de vehicule cu emisii zero până în 2035.
Puține puncte de încărcare
În 2021, Curtea de Conturi Europeană a publicat un raport pe tema infrastructurii de încărcare europene pentru vehicule electrice, în care s-a concluzionat că UE este încă departe de a atinge ținta din Pactul verde de un milion de puncte de încărcare până în 2025 și nu dispune de o foaie de parcurs strategică globală pentru electromobilitate.
Un semnal de alarmă în acest sens este evidențiat și de VDA (Asociația Germană a Industriei Auto) care consideră că încă există prea puține opțiuni publice de încărcare pentru șoferii de vehicule electrice.
Hildegard Müller, președinte VDA este de părere că obiectivele Germaniei, dar și ale UE sunt „depășite din punct de vedere tehnic”.
„Pentru a atinge obiectivul care a fost stabilit (n.n. – 1 milion doar în Germania până în 2030), rata de expansiune din ultimele douăsprezece luni ar trebui să fie de patru ori mai mare”, consideră Hildegard Müller care notează și că, în prezent, în Germania există doar circa 90.000 de puncte publice de încărcare.
Ea ia însă în calcul și faptul că noile stații instalate sunt tot mai performante, oferind viteze mai mari de încărcare. Astfel, la o stație de încărcare ar putea fi încărcate semnificativ mai multe vehicule pe zi decât înainte.
Aceste două teme – viteza redusă de dezvoltare a unităților de producție pentru baterii și stațiile de încărcare insuficiente – pot frâna major expansiunea transportului „verde” în Europa și chiar pot periclita obiectivul UE de a permite doar comercializarea de vehicule electrice începând cu 2035.
