Ţara cu cele mai multe mașini electrice per capita schimbă foaia brutal. După ce, ani de zile, a pompat miliarde în electrificarea parcului auto, administrația norvegiană și-a adus aminte că mai are și alte lucruri de făcut cu banii.
Din punct de vedere rutier, Norvegia este țara cea mai electrificată din lume. Un sfert din parcul auto național e compus din mașini electrice, iar două treimi din mașinile nou vândute sunt propulsate de baterii. Lider absolut al pieței auto este Tesla, care vinde de doi ani mai mult decât oricare altă marcă, electrică sau nu. Norvegia și-a fixat ca țintă emisii zero până în 2025 și lucrurile merg hotărât în direcția propusă. Sau, mai bine zis, mergeau.
Administrația norvegiană a ajuns la aceste cifre oferind facilități fără pereche pentru posesorii de mașini electrice:
- scutire de TVA (25%) la achiziționarea automobilului
- taxe de autostradă reduse cu 50%
- taxe de parcare reduse cu 50% (sau taxe zero în anumite districte)
- taxă de asigurare zero
- acces pe benzile destinate autobuzelor și taxiurilor
- stații de încărcare cu tarif redus
- subvenții de până la 90.000 EUR pentru construirea de stații de încărcare.
Dar costurile asociate acestor facilități sunt enorme. Doar din scutirea de TVA, bugetul țării pierde vreo 4 miliarde de euro anual. Și uite că, oricât de bogată ar fi Norvegia, și oricât de dedicată salvării planetei – o dedicare greu de înțeles având în vedere că întreaga populație a țării poluează cât trei orășele din China sau India – a decis să schimbe foaia.
Începând de la 1 ianuarie anul curent, administrația de la Oslo a eliminat scutirea de TVA la cumpărare pentru mașini mai scumpe de 500.000 NOK (aproximativ 46.000 EUR). Simultan, s-a introdus o taxă de un euro și ceva pe kilogram pentru orice EV mai greu de jumătate de tonă. Asta înseamnă peste 3000 EUR pentru un Mercedes EQV (cea mai grea mașină electrică) și vreo mie cinci sute pentru un Mitsubishi i-MiEV (cea mai ușoară).
Explicația dată de un secretar de stat din ministerul transporturilor e ușor hilară. Domnia sa dă de înțeles că obiectivul zero emisii este aproape îndeplinit și că „e momentul să ne uităm mai atent la modul în care se cheltuiesc banii publici.” Cu alte cuvinte, planeta am salvat-o destul, hai să găsim altă bazaconie pe care s-o subvenționăm. Idei sunt destule.
